Imi amintesc.
Fiecare clipa.
Chiar totul. De parca s-ar fi intamplat ieri.
De parca s-ar intampla acum. Iar si iar. Ca o placa de patefon care reda aceeasi melodie la nesfarsit.
Dar ce melodie! Ce batai de inima! Ce daca doctorul mi-a prescris pastile vazand ca inima vrea sa evadeze din piept drept la tine,langa inima ta? Ce daca tratamentul nu are efect? Am o singura inima pe care ti-am daruit-o neconditionat,desi tu ai calcat gentil,apoi apasat,cu tocurile tale extralong peste ea,strivind-o ca pe o carpa.Ma regenerez.Reinviez ca Pasarea Phoenix. Din resturile pe care le-ai imprastia la raspantii.
E singura afacere pe care vreau sa o pierd, vreau sa fiu pagubit pana la capat,sa pierd totul pentru a o lua de la capat iar si iar. Si totul pentru ca sarutarile tale m-au pulverizat in cosmos pur si simplu…am devenit o parte din Univers.
Si pentru asta ,nu pentru altele,iti…multumesc.
Nu,nu cred ca iti vei cere iertare vreodata.
Din afacerea asta tu ai iesit invingatoare.Aparent si definitiv.Asta pentru ca asa crezi tu si asa te-am lasat eu sa crezi.
Ceea ce nu stii este ca te-am ascuns in inima mea departe de ochii tuturor curiosilor si invidiosilor. Esti minunea mea doar pentru mine. Da,sunt egoist.Dar nu e oare dragostea cel mai egoist lucru din lume? Pentru ca o daruim unei singure persoane si nu tuturor.
Altruismul in iubire e insa alta…afacere.Si nu,nu e o afacere americana.Ci o alta …Poveste de Iubire.
End.